Atelierul „Bucătăria Bunicii” – gusturi care duc mai departe o poveste

Sunt lucruri pe care le învățăm din cărți și lucruri care se transmit altfel: dintr-un gest repetat de multe ori, dintr-o rețetă spusă din memorie, din mirosul unei bucătării în care cineva frământă aluatul și povestește, în același timp, despre cum se făcea acasă.

În cadrul proiectului „RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”, desfășurat în perioada 3–6 septembrie 2026, la Rignano Flaminio, Italia, unul dintre atelierele care a adus la aceeași masă copii și părinți a fost „Bucătăria Bunicii”, un atelier de gastronomie tradițională românească construit în jurul ideii de transmitere a tradițiilor în familie.

Copiii au intrat în bucătărie alături de părinți și adulți din comunitate și au pregătit, împreună, colaci, sarmale și mămăligă, după rețete cunoscute din familie și păstrate, de multe ori, fără să fi fost vreodată scrise într-un caiet.

Aici, fiecare etapă a pregătirii mâncării a devenit un prilej de conversație.

Cum se frământa odinioară aluatul. Cât trebuia lăsat să crească. Cum se împăturea o sarma ca să nu se desfacă la fiert. De ce mămăliga trebuia amestecată într-un anumit fel. Ce se gătea de sărbători. Ce pregăteau bunicile atunci când veneau copiii acasă.

Pentru cei mici, multe dintre aceste lucruri au fost descoperiri. Pentru adulți, au fost amintiri readuse la suprafață.

Copiii au frământat, au întins aluatul, au învățat să așeze umplutura, au urmărit procesul de coacere și au pus întrebări. Părinții au explicat, au arătat, au povestit. În jurul mesei s-au întâlnit generații diferite, iar rețetele au devenit punctul de plecare pentru povești despre familie, sat, sărbători și despre locurile din România din care provin participanții.

Gătitul în comun a devenit, astfel, un act cultural.

În diaspora, păstrarea identității se construiește inclusiv din astfel de experiențe simple și concrete. Un copil poate să nu fi văzut locul în care a crescut bunica lui, dar poate afla cum mirosea pâinea coaptă acolo. Poate să nu fi participat la toate obiceiurile unei comunități din România, dar poate învăța o rețetă, un cuvânt, un gest și povestea din spatele lui.

Gastronomia păstrează în ea mai mult decât ingrediente. Păstrează vocabular, obiceiuri, ritmuri de viață, sărbători și relații de familie. Iar atunci când copiii gătesc împreună cu părinții, toate acestea capătă un sens pe care nicio explicație teoretică nu îl poate înlocui.

Atelierul „Bucătăria Bunicii” a urmărit tocmai această apropiere de cultura română, fără lecții formale, prin lucru împreună, prin gust, prin miros și prin poveștile spuse în timp ce mâinile erau ocupate cu aluatul.

La final, masa a adunat ceea ce fusese pregătit în timpul atelierului, dar și ceva mai greu de măsurat: bucuria copiilor de a fi făcut singuri, curiozitatea lor și sentimentul adulților că au transmis mai departe o parte din ceea ce au primit, la rândul lor, de la părinți și bunici.

Atelierul a făcut parte din activitățile proiectului „RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”, implementat la Rignano Flaminio, Italia, în perioada 3–6 septembrie 2026. Proiectul a urmărit păstrarea identității culturale, lingvistice și spirituale a românilor din diaspora și consolidarea legăturii dintre comunitatea românească și comunitatea locală italiană, prin activități dedicate copiilor, tinerilor, părinților și adulților.

„RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Piatra-Neamț / Rignano Flaminio, 2026 – Asociația Culturală Valea Bistriței

 

 

Sunt nume pe care le auzim foarte devreme. Uneori înainte să înțelegem cu adevărat cine au fost oamenii din spatele lor.

Ștefan cel Mare. Mircea cel Bătrân. Decebal. Vlad Țepeș.

Îi întâlnim în manuale, în poveștile bunicilor, în numele unor străzi, în cetăți, în tablouri, în locurile pe lângă care poate am trecut fără să ne oprim suficient. Cu timpul, rămân undeva în memoria noastră, alături de date, bătălii și domnii. Dar istoria începe să însemne cu adevărat ceva abia atunci când cineva o scoate dintre paginile unei cărți și o transformă din nou în poveste.

De aici a pornit atelierul „Eroi și Legende”, organizat în cadrul proiectului „RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”, desfășurat în perioada 3–6 septembrie 2026, la Rignano Flaminio, Italia.

Am vrut ca întâlnirea cu istoria României să fie una vie, fără o succesiune obositoare de ani și evenimente, fără sentimentul unei lecții care trebuie memorată și uitată după aceea.

În jurul imaginilor și al poveștilor despre Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân, Decebal și Vlad Țepeș, participanții au descoperit oameni care au trăit în vremuri complicate, au făcut alegeri, au apărat teritorii, au construit, au negociat, au pierdut și au câștigat. Personaje pe care istoria le-a transformat, în timp, în simboluri.

Și au apărut întrebările. Cum arăta România atunci? De ce se luptau atât de mult?Cât este istorie și cât este legendă? Cum ajunge un om care a trăit cu sute de ani în urmă să fie cunoscut încă de un copil crescut astăzi în Italia?

În momentul în care copiii întreabă, istoria încetează să mai fie o fotografie veche.

Despre Ștefan cel Mare am vorbit dincolo de imaginea voievodului din manuale, despre Moldova pe care a condus-o, despre cetăți, despre memoria pe care a lăsat-o în locuri care există și astăzi.

Mircea cel Bătrân a deschis o altă fereastră spre trecut, spre o lume în care granițele, alianțele și puterea se negociau permanent, iar păstrarea unei țări presupunea mai mult decât o victorie pe câmpul de luptă.

Povestea lui Decebal ne-a dus și mai departe, spre rădăcinile vechi ale acestui spațiu și spre întrebarea pe care fiecare generație o reformulează în felul ei: de unde venim?

Iar Vlad Țepeș a fost poate cel mai bun prilej de a vorbi despre diferența dintre omul real și legenda care crește în jurul lui. Despre felul în care o poveste poate trece granițele, poate fi schimbată, exagerată, reinterpretată și, uneori, ajunge să fie mai cunoscută decât istoria însăși.

Pentru copiii care cresc în afara României, asemenea întâlniri capătă un sens aparte.Identitatea nu se transmite numai prin faptul că acasă se vorbește românește sau că, din când în când, familia revine în țară. Se construiește încet, din multe lucruri mici: o poveste pe care copilul o ține minte, o hartă pe care începe să recunoască locuri, un nume pe care îl aude și despre care vrea să afle mai mult.

În timpul atelierului, imaginile au stat lângă povești, iar poveștile lângă întrebări. Participanții au fost încurajați să spună ce știu, ce au auzit acasă și ce cred. Au existat curiozități, comparații, surprize și acea formă de atenție care apare numai atunci când cineva simte că povestea îl privește și pe el.

Pentru că, dincolo de războaie și domnitori, „Eroi și Legende” a fost un atelier despre memorie si despre felul în care o țară își spune povestea generațiilor următoare, despre cât de important este ca un copil care crește la sute sau mii de kilometri de România să găsească, din când în când, un fir care îl duce înapoi spre ea.

Atelierul „Eroi și Legende” a făcut parte din activitățile proiectului „RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”, implementat la Rignano Flaminio, Italia, în perioada 3–6 septembrie 2026, de Asociația Culturală Valea Bistriței. Proiectul a urmărit păstrarea identității culturale, lingvistice și spirituale a românilor din diaspora și consolidarea legăturii dintre comunitatea românească și comunitatea locală italiană.

---

„RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA!”
Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
Piatra-Neamț / Rignano Flaminio, 2026 – Asociația Culturală Valea Bistriței

 

„RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA”
un proiect pentru păstrarea identității românilor din Italia

Asociația Culturală Valea Bistriței anunță demararea proiectului „RĂDĂCINI – ACASĂ E ROMÂNIA”, finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în cadrul Programului Cultură 2026.

Proiectul se desfășoară în perioada 1 iulie – 31 octombrie 2026, iar activitățile principale vor avea loc între 3 și 6 septembrie 2026, la Rignano Flaminio, Italia.

Proiectul urmărește păstrarea și afirmarea identității culturale, lingvistice și spirituale românești în rândul comunității din Rignano Flaminio, prin implicarea copiilor, tinerilor, părinților și adulților în activități dedicate tradițiilor, limbii și culturii române. Minimum 80 de beneficiari direcți vor participa la ateliere de meșteșuguri, artă tradițională, istorie, geografie, dans și gastronomie, precum și la activități dedicate folosirii limbii române și transmiterii identității culturale în familie. Programul celor patru zile va culmina pe 6 septembrie, cu un festival intercultural deschis comunității românești și publicului italian, care va reuni expoziții, gastronomie, muzică și dans popular românesc. Proiectul prevede și completarea fondului de carte în limba română al Parohiei Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul.

„Pentru copiii care cresc departe de România, rădăcinile nu se păstrează singure. Ele se construiesc prin limbă, povești, tradiții și prin lucrurile pe care părinții aleg să le ducă mai departe. Prin acest proiect vrem să oferim familiilor din diaspora un spațiu în care România să fie cunoscută, trăită și transmisă mai departe”, declară Carmen-Elena Nastașa, managerul proiectului.

Rezultatele urmărite includ minimum 80 de participanți direcți, opt ateliere tematice, un atelier dedicat părinților și un festival intercultural adresat unui public de cel puțin 200 de persoane.

Proiect finanțat de Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.